- conlocuitór
- adj. m., s. m., pl. conlocuitóri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
conlocuitór
Look at other dictionaries:
conlocuitor — CONLOCUITÓR, OÁRE, conlocuitori, oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care locuieşte împreună cu altcineva. [pr.: cu i ] – Conlocui + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 conlocuitór adj., s. m. → locuitor … Dicționar Român
locui — LOCUÍ, locuiesc, vb. IV. 1. intranz. A şi avea domiciliul undeva, a fi stabilit cu locuinţa undeva; a sta, a şedea undeva, a domicilia. 2.tranz. (înv.) A aşeza pe cineva într un loc; a stabili, a coloniza. – Din magh. lakni (după loc). Trimis de… … Dicționar Român
